Cum sa incep.. cum sa incep? Da – stiu.. cu inceputul. Acum vreo 4 ani ma pregateam pentru Testele Nationale, sa iau nota mare(sau nu) si sa intru la liceul unde imi doream: Colegiul National “Gheorghe Rosca Codreanu” Barlad profilul Matematica – Informatica, unde aveam sa intalnesc persoane care m-au ajutat si de ce nu mi-au schimbat anumite conceptii. Ma bucur ca am avut sansa sa intru in clasa care se termina cu C de la calculatoare ( dupa cum ii place dl. diriginte sa zica). Nu pot zice ca am avut parte de cei mai tari colegi insa nu de putine ori m-am bucurat de ei asa cum sunt, uniti si dezbinati, buni si rai. Poate ca atunci cand te desparti de cineva iti dai seama ca a insemnat cu adevarat ceva si ca poate ar fi trebuit sa il apreciezi mai mult. Am fost o clasa remarcata in liceu – pentru rezultate si pentru prostiile facute, nu de putine ori in timp ce in cancelarie se vorbea despre nazbatiile magarilor de la 9C, deasupra noi sa facem alte prostii. Tipic varstei, s-au format grupulete fragmentand un colectiv care initial se vedea ca fiind unit. Desi nu parea, fiecare incerca sa obtina note mari si de ce nu sa dea bine in ochii dl. profesori. Imi pare bine ca nu am facut parte dintr-o clasa unde toti pun scoala pe un plan secundar si am avut parte de un colegi de elita ai liceului. Aerul liceului este diferit de cel din scoala generala unde libertatea parca este mai mica si orele sunt mai triste. Am avut parte de profesori care au stiut sa tina ora tensionata atat cat a trebuit si sa o destinda la momentul potrivit (multumesc!). Nu mi-au placut toti si poate cum era si mai firesc, nu toti m-au placut pe mine. Dincolo de stiinta primita, am invatat cum sa fii om, acceptand din sfaturile lor si invatand din greseli – ale mele si ale lor. Cel mai mult mi-au placut vacantele din primavara cand pentru cateva saptamani eram lasat in pace chipurile pentru a ma pregati pentru olimpiade : matematica, informatica, fizica, chiar si chimie. La inceput nu am acordat o atentie cuvenita acestora si poate nesansa de a ajunge la o faza nationala in clasele a XI-a si a XII-a a fost cladita de indiferenta din clasele mai mici, cand umblam dupa flori, pasari, fluturi.. si… atat. Clasa a XI-a a fost perioada in care m-am schimbat cel mai mult in anii de liceu, devenind mai matur, mai serios si mai responsabil. De altfel, mai mare. Iesirile cu colegii la padure au fost binevenite, amintindu-ne ca totusi suntem niste copii si avem nevoie de distractie si libertate. Al patrulea an in liceu a fost cel mai frumos, poate si pentru ca am revenit in sala de clasa unde am stat pentru prima oara in bancile liceului. Ma uit pe pozele din a 9a si vad cum unii s-au schimbat, iar altii arata la fel. Cu siguranta cu toii am avut cate ceva de invatat si ne vom da seama de acest lucru daca nu acum poate mai tarziu. Inceputul de a 12-a a fost ca toate celelalte.. revederea cu colegii in curtea scolii si mai apoi cateva minute in laboratorul de informatica unde dl. diriginte ne ura bun venit si ne povestea cam cum o sa fie anul care abia incepea si ne amintea ca vom fi in curand absolventi. Parea ca mai este timp, dar am ajuns la final. A fost un an frumos. Am mers la colindat unde i-am intalnit altfel pe cei care ii vedeam pana atunci doar in fata unor table poate mult prea gri. Daca activitatile desfasurate in afara orelor de dirigintie au fost reduse, acum am plantat nuci in curtea liceului cu speranta ca vom ramane in amintire. Mi-au placut intalnirile de duminica in laboratorul de informatica, unde uneori chiar daca era frig dorinta de a invata era mai presus. Acest ultim final a fost altfel decat cele de pana acum: nu la fel de liber si unind parca acest 12C din CNGRC. Spre sfarsitul lunii mai am sustinut atestatul in informatica, cu totii capatand in acea zi un aer de persoane mature si sigure pe ceea ce urmau sa faca. Am incercat sa ma simt bine si sa profit de ultimele clipe impreuna, la o iesire la un suc dupa o zi de invatat, in pauzele dintre ore si pe drumul spre scoala. M-am simtit bine in uniforma liceului pe care am purtat-o in ultima saptamana de licean. Cum sa termin.. cum sa termin? Da – stiu.. cu sfarsitul!
ADIO LICEANULE DIN MINE!
Pasi pe blog 