Feeds:
Posts
Comments

Archive for May, 2009

A trecut si atestatul. Nu pot zice ca a fost o zi obisnuita, dar nici foarte speciala. M-am trezit de dimineata pentru a mai face niste retusuri prin laboratoarele de informatica, insa munca depusa s-a dovedit inutila. Am vazut pe colegi in costum – colege in fusta. Toti eram.. intr-o prima faza ciudati apoi ne-am obisnuit cu eleganta acestei zile. Au fost nervi, lacrimi, zambete si chiar tipete de bucurie (“Am luat atestatul, o sun pe mama!”). Mi-a placut atmosfera. Nu ma asteptam sa apara lacrimi, cu totii lasand impresia ca sunt foarte degajati si indiferenti inainte de ziua de vineri. Poate a fost comisia de vina, care a atacat nu persoanele cele mai potrivite si mai apte sa se ridice la standardele cerute. Poate au fost ei prea absurzi sau poate am fost noi prea exagerati si nu am invatat suficient la momentul potrivit (iar nu pot sa raspund). Cafeaua facuta de “doamna de servici”(sar’na) a fost buna – mai buna si mai neagra decat cea de la tonomatul scolii. Ziua a devenit cu atat mai oficiala cu cat au fost si reuniuni ale promotiilor care au terminat liceul cu ani in urma. Oare vom ajunge si noi acolo? Buna intrebare. Am avut ghinion. Foarte mult ghinion. Am intrat ultimul in sala la fiecare din cele doua parti ale examenului. Asteptam sa iasa un coleg si sa zica “A zis sa intre Neculai si cu..”. Si am asteptat mult si bine.. pana la sfarsit. Urasc sa astept. Trec peste partea in care am fost in laborator pentru ca e plictisitoare si lipsita de interes. Ma ridic de pe scaun, iau laptopul, zic “Buna ziua” si plec spre casa sa ma schimb, dupa care revin la o terasa alaturi de ai mei dragi colegi. Am baut un suc, bere si ce a mai fost pe acolo, dar mai important e ca am ras si ne-am simtit bine (cel putin eu). Dupa aproximativ doua ore lumea incepe sa se rareasca si ramanem un grup mai mic, care decide sa se mute intr-un cadru mai intim unde rasetele si exclamatiile onomatopeice nu aveau sa deranjeze pe nimeni. Ora 9 ajung acasa frant de oboseala, ros de pantofi si destul de aiurit. Sfarsitul unei zile reusite.

Pentru curiosi poze aici: Flikr.

Astept ora festiva, ziua absolventului(maine imi sosesc goarnele :)) si banchetul.

Advertisements

Read Full Post »

Maine voi sustine “Atestat Profesional Specializarea Informatica”. Azi a fost mare zarva, toata lumea incerca sa isi termine aplicatiile, documentatia si tot ce este necesar: o atmosfera faina pot zice. Maine trezirea la ora 6 si un pic. Sper sa iasa bine.

Aplicatia mea aici: ARK (necesita .NET 3.5).

Read Full Post »

Telly Savalas – If

De pe repeat:

If a picture paints a thousand words

Then why can’t I paint you?
The words will never show
The you I’ve come to know.
And if a face could launch a thousand ships

Then where am I to go?
There’s no one home but you;
You’re all that’s left me
too.

And when my love for life is running dry
You come and pour yourself on me.

If a man could be two places at one time
I’d be with you tomorrow and today

beside you all the way.
If the world should stop revolving

spinning
spinning slowly down to die

I’d spend the end with you
And when the world was through

Then one by one the stars would all go out

Then you and I would simply fly away.

Read Full Post »

Prinde viata

Prinde viața și prinde viață.

M-am întrebat adesea ce este viața. Uneori m-am mulțumit cu răspunsul sec: “Viața este un dar de la Dumnezeu.”, alteori am încercat să pătrund mai adânc și să caut explicații. Viața este în tot ceea ce folosim, noi creem viața și o facem așa cum este ea: cu bune și rele, mai dulce sau mai aspră. Atunci când credem că avem control deplin asupra vieții ne înșelam, iar cand începem să nu mai credem în viața ea ne surâde. Mi s-a întâmplat, nu de puține ori în ultimul timp, să înțeleg că ceea ce traiesc mă definește ca persoană – îmi definește viața. Peste timp, voi invoca momente cărora nu le dau o importanță foarte mare acum. Poate că vor conta cel mai mult.. cine știe? Eu nu. Aș vrea să știu dacă e bine ce fac: situațiile tensionate ne fac deseori să acționăm fără a folosi rațiunea și lăsând loc inimii să decidă. Fac asta prea des și apoi nu pot zice că regret dar mă intreb ce s-ar fi întamplat dacă.. “Dacă” – unul dintre cele mai urâte cuvinte în viziunea mea. Dacă este regret, uitare, refugiu și dispreț dar, dacă este curiozitate, cunoaștere, știința și putere. Dacă adună atât lucruri bune cât și gânduri dorite a fi uitate. Să uitam de dacă și să prindem viață! Mereu alergăm dupa viață, dar ea este cu un pas înaintea noastră iar întalnirea este sfarșitul unui drum și poate începutul altuia..

Am mai pus un punct pe foaia vieții,
Ștefan

Read Full Post »

Petalele de trandafir altfel

Anatoly Konenko, un locuitor obisnuit al orasului siberian Omsk a decis sa isi exprime admiratia si respectul fata de mememoria poetului sau favorit, Alexander Puskin, intr-un mod mai putin obisnuit.

Anatoly este de formatie arhitect, dar din anul 1990 a inceput sa fie atras de studiul artei microminiaturale. Deoarece nu avea uneltele necesare pentru crearea operelor de arta microscopice, a intreprins o calatorie la Moscova unde l-a intalnit pe Stanislav Feodor, un chirurg specializat in microchirurgia oculara. Impresionat de talentul lui Anatoly, Feodor l-a sprijinit in demersul sau de a obtine unelele respective.

Pentru inceput, Anatoly a pictat pe boabe de orez chipurile presedintilor americani George W. Bush si Jimmy Carter. De asemenea, presedintii Mihail Gorbaciov si Alexander Lukasenko au primit in dar carti miniaturale faurite de Konenko. Pentru premierul Valdimir Putin, Anatoly a pregatit un cadou care a reusit sa-l surpinda chiar si pe numarul 1 de la Kremlin. Siberianul i-a oferit in dar lui Putin o musca incaltat cu ghete de aur. Lui Anatoly i-a luat nu mai putin de 7 ani pentru a face ghetele din aur ale insectei. In onoarea lui Alexander Puskin, Anatoly Konenko a transcris pe o carte miniaturala formata din petale de trandafir 10 poeme de-ale lui Puskin, al caror subiect sunt trandafirii. Cartile din trandafiri au cate 28 pagini-petale cu dimensiunile de 27×32 milimetri.

“Sunt ca o bufnita activa doar noaptea, cand toti dorm eu lucrez. Pentru a-mi desavarsi munca am avut nevoie de liniste absoluta si de o sincronizare speciala a respiratiei. Mi-a luat un an de zile pentru a termina cartile din petale de trandafir” declara Anatoly Konenko.

(sursa: Descopera.ro)

Read Full Post »

Mirosul razboiului


Mirosul razboiului ar putea deveni in scurt timp familiar multor tineri pasionati de jocurile video, gratie unui proiect cofinantat de Ministerul Apararii din Marea Britanie. In cadrul acestuia va fi dezvoltata o tehnologie in masura sa recreeze “miasmele” bataliilor in cadrul exercitiilor militare video, astfel incat soldatii sa poata mirosi literalmente pericolul.

Obiectivul este acela de a-i invata pe viitorii soldati ca pe front prezenta anumitor mirosuri poate reprezenta semnul unei probleme iminente. Iar daca ideea va avea succes, va fi ulterior transferata si pe console precum Xbox 360 si Playstation3. Implicati direct in proiect sunt psihologii si expertii in computere din cadrul «Human Factors Integration Defence Technology Centre» (HFIDTC) de la Birmingham University, condusi de profesorul Bob Stone. In opinia acestuia, mirosul este cel mai subevaluat si mai putin folosit dintre simturile umane. “Daca noi punem accent doar pe vaz si auz, riscam sa nu percepem tot ceea ce se intampla in jurul nostru. Iar pentru un soldat acest lucru face diferenta intre viata si moarte”, a explicat Stone. Desi proiectul se afla de-abia intr-o faza de inceput, cercetatorii sunt convinsi ca in scurt timp va fi posibila crearea de jocuri video in care, de exemplu, scrasnetul cauciucurilor in timpul unei urmariri sa declanseze automat o descarcare a mirosului de cauciuc ars.

(sursa: Descopera.ro)

Read Full Post »

Eurovision 2009

And the winner is:(I like it!)

Read Full Post »

Older Posts »